Marsul biciclistilor 29 sept 2010

 Marsul  biciclistilor 29 sept 2010 , organizat de asociatia Bate Saua sa priceapa iapa .
A plouat toata ziua . Bineinteles ca traficul a fost infernal din cauza ploii . Vorba cuiva : "Cand ploua , la Londra se scot umbrelele , la Bucuresti masinile !" .Deja totul parea compromis .Cine ar vrea sa iasa pe ploaie ? Cine ar vrea sa iasa cu bicicleta pe ploaie si pe asa trafic ? Cum cine ?
Am luat pantalonii si geaca de ploaie .Incaltamintea impermeabila .Pun aripile la bicla , bag ceva in rucsac .S-a facut cam tarziu .
 Orele de intalnire 18-19.Arcul de triumf. Si pe asa ploaie normal ca nu astepta nimeni pana la 19 . Ies din bloc . Vecina cu macelaria de la parterul blocului (are o Toyota Land Cruiser si se crede mare patroana - a fost vanzatoare pe vremea raposatului si e casatorita cu un puscarias acum mare mahar ) s-a uitat lung la mine si s-a inchinat probabil in capsorul ei .Am plecat de la Udriste la 18.30 .
Pedalez spre Universitate , apoi Romana si Victoriei cam cu 30 la ora .Ba pe strada , ba pe trotuar , incercand sa evit baltile , masinile , pietonii , cainii . Unii se mai opreau in fata mea speriati si uimiti ca exista cineva care se "plimba" cu toacla pe ploaia asta . Sarea apa de la roti mai ceva ca la un hidrant spart .Pe Magheru am banda libera . Toate masinile ma ocoleau . Deja a inceput sa imi placa : banda libera , stropi de ploaie pe ochelari .Ajung pe la jumatatea Kiseleff-ului .Era 18 48 . Ma gandeam ca am pierdut coloana .Poate au plecat .Poate traseul e pe Aviatorilor , nu pe Kiselef . Daca sunt singur ?
Dar deodata vad luminite .Albastre .Rosii . Politia .Politia si o gramada de biciclisti calare .Pe biciclete nu pe politisti .In capul coloanei GeoBateSaua si Florin Leonte .Mai mai sa imi dea lacrimile cand am vazut atata lume stransa .Coloana a fost condusa printre masini de o motocicleta si un VW ale politiei rutiere .Le multumim ! Cei din VW si-au facut datoria pe deplin . Au dat la o parte toate masinile si au condus serpisorul cu succes printre populatia aflata pe strada .Multi din masini au deschis geamurile sa ne vada .Unii sa ne injure .Altii sa ne felicite (probabil aveau si ei o bicla pe undeva pe acasa ).Cert e ca ne-au observat .
Traseul a fost Arcul de Triumf - Sos. Kiseleff - Calea Victoriei - Bd. Libertatii - Str. Uranus .
S-a ajuns intr-un final pe strada Uranus , la E-Uranus , unde am fost primiti cu bucurie .
S-a dat o bautura racoritoare sau apa pentru participanti , s-a discutat , s-a socializat .Eu am intrat , am baut un suc si am plecat .Pe sub hainele de ploaie aveam tricou si pantaloni scurti si fiindca nu ma mai miscam , am inceput sa cant din dinti . Am salutat pe Geo si am plecat .Pe drumul spre casa , adica pana la Udriste , am uitat si de frig si de toate .A fost un test , o provocare personala . Pot sau nu sa merg pe o asa ploaie ? Fac fata ploii si frigului ? Chiar daca am ajuns acasa inghetat si cu bicla plina de nisip , sentimentul de implinire a fost maxim .Mi-am dovedit multe .Am dovedit ca pot si au dovedit si altii ca pot .In coloana erau chiar si cativa copii .Majoritatea drumului langa mine a mers o pustoaica de cam 14 ani .De asemenea au fost foarte multe persoane de sex feminin .Bai frate , ceva se misca in tara asta .
 Am terminat cu marsul ,dar mai am ceva de comentat la adresa catorva carcotasi de pe anumite siteuri .

Dupa mars

  Chiar daca pe unele pagini am citit ca am fi fanatici , nebuni , idioti etc , noi nu suntem .Oricum nebunul nu recunoaste ca e nebun . Totusi a merge cu bicicleta pe timp de ploaie desi nu este usor si nu e nici placut , nu e o nebunie . Cei ce stau cocotati in masinile lor si se zgaiesc la noi din confortul interior probabil nu au experimentat asa o plimbare . Poate uneori viata are nevoie de o resuscitare si poate picaturile de ploaie pe fata alaturi de un lucru iesit putin din comun in Romania le realizeaza si te trezestc din anosta viata . Mersul pe bicicleta te linisteste , te relaxeaza , te face sa uiti de viata la birou si de stresul cotidian . Noi ne-am plimbat si cu scopul de a incuraja pe cei din masini sa incerce macar odata bicicleta . Poate vazand atatia oameni pe bicicleta isi fac curaj . Trebuie sa scapam de mentalitatea ca bicicleta e numai pentru copii sau ca e un mijloc de transport pentru cei ce nu isi permit o masina , cum suntem acuzati pe multe siteuri (multe biciclete costa cat masinile celor din trafic).Cred ca toti biciclistii au masini si le folosesc atunci cand bicicleta nu isi are locul .Nu e vorba numai de poluare . Sunt mai multe lucruri adunate la un loc .Miscare , deplasare rapida , libertate si relaxare .
Acum , pentru cei ce sustin ca nu pot merge la serviciu cu bicicleta pentru ca trebuie sa ajunga la birou cu costumul intact , sa se uite la vecinii nostrii europeni .Se duc la birou , in costum , fie vara fie iarna fie ploaie .Poate la noi mai e mult pana sa se poata lumea duce in costum la birou dar se poate . Schimbarea nu are cum sa fie brusca .
Si nu e un razboi biciclisti - soferi . Se tot injura lumea pe ici pe colo .Daca esti o persoana din viata careia nu poate lipsi masina , sustine-ne . Cu cat sunt mai multi biciclisti sunt mai putini soferi , o sa ai loc sa treci mai repede .

Sper ca peste 20 de ani , sa avem mentalitatea Olandezilor .

Aici puteti vedea un scurt montaj realizat de unul dintre participanti .

Tura cu bicicleta langa Olanesti ,Valcea

Am fost in zona Olanesti inca de mic . Mergeam cu ai mei pentru apa de la izvoare si pentru faptul ca e o zona mai linistita ca Valea Prahovei si exista destule trasee , mai putin cunoscute si umblate .De jur imprejurul Olanestiului exista cateva schituri si manastiri : Frasinei , Iezer , Bradu ,Pahomnie .E o zona de inceput de munte , cu varfuri nu foarte inalte , inverzite total si vai adanci prin care siruiesc izvoare .Drumurile dinspre Olanesti spre satele de langa sunt pietruite si destul de bune pentru accesul cu masina , pe alocuri foarte abrupte si pline de pietre mari si
colturoase .
De aceea am ales Olanesti pentru o tura cu bicicleta - drumuri excelente pentru o tura vara , fiind in mare parte acoperite de padure .

Zi frumoasa de august , 28 august 2010 , cam 33 grade afara , soare puternic .
Parteneri de drum : doi verisori din Craiova , David si Andrei .
Traseul propus : Olanesti - izvor 24 - satul Tisa - schitul Bradu -retur.
Am plecat de la masina , prin multimea de oameni de pe strada ce duce spre izvorul 24 , strada ce merge paralel cu apa numita Olanesti .Cum se termina civilizatia , se termina cu asfaltul si incepe piatra cubica . Se merge asa inca putin dupa izvorul 24 si se intra intr-o zona impadurita de campare , unde se face stanga spre satul Tisa .De aici se poate alege si alt traseu - spre Comanca .


Luand stanga incepe o urcare , 10-15 % panta , lunga de cam 5 km (ciclo-computerul nu functiona si nu am observat ) .Drumul ce serpuieste prin padure ofera privelisti deosebite . Copaci falnici strajuiesc si umbresc de o parte si de alta , umbra alternand usor cu lumina ce strabate verdele frunzis si , din cand in cand , cate o mini cascada ce susoteste incet . Toate bune si frumoase , dar cu bicicletele la deal , mai mult impingandu-le , decat mergand pe ele , am facut cam o ora si 15 pana in satul Tisa .
Satul are destul de putine case rasfirate ici si colo , cu pajisti mari de lucerna , capite aranjate frumos si vedere spre masivul Iezer-Papusa .


In sat am facut o pana din cauza pietrelor foarte ascutite . Cu ocazia asta am facut si poze si ne-am alimentat cu mure dintr-o tufa aflata pe marginea drumului .
Aici traseul s-a terminat .Desi ne doream sa ajungem la schitul Bradu , nu am mai putut continua.Aveam de coborat cam 4 km din satul Tisa pana la schit ,dar la intors , urcarea acelorasi 4 km ar fi fost , cu siguranta, o povara. Si ora era destul de inaintata . Am lasat-o balta .Caldura ne-a rapus !


Dupa cateva poze am pornit spre Olanesti .Desi urcasem o ora si jumatate , coborarea am facut-o in aproape 5 minute , cu 35-40 la ora . Desi ne zguduiau pietrele , iar in cateva curbe ace de par era sa iesim in decorul adanc de 50 metri , nu ne puteam opri din coborare . Adrenalina era la maximum si am ajuns jos cu o satisfactie imensa. Daca nu ar fi fost tarziu , cred ca mai urcam si mai coboram inca o data , chiar daca ne intorceam rupti de oboseala . Cu siguranta o sa revin pe drumul asta pentru cateva coborari .

Traseul il gasiti la linkul aici .



Traseul poate varia cu un drum spre Comanca sau cu drumul de acces spre Vila lui Ceausescu din padurea de langa Olanesti .Spre Comanca drumul este lin , merge numai pe marginea apei , asa ca va puteti racori . Spre Vila lui Ceausescu drumul este asfaltat .